Gabi Bodi

Vecina mea…

// December 15th, 2009 // 2 Comments » // Personal

“Omul traieste cat traieste si pe la sfarsitul vieti moare”. Nu stiu cine a spus asta dar cunoscand-o pe vecina mea din UK, eu as zice: omul traieste cat traieste si pe la sfarsitul vieti se tampeste… Vecina mea, o tanti de 75 de ani (care are ochelari de soare tot timpul) are o mare pasiune pentru pisici. In fiecare seara hraneste pisicile bagaboante punandu-le mancare pe strada. Mai nou am vazut ca pune mancare si pentru arici. Ma intalnesc des cu ea pentru ca fumez doar in fata casei si mai imi cere si ea cate o tigara. Intr-o seara mi-a povestit o jumatate de ora despre o pisica fara coada care vine des sa ia cina pe strada, ca defapt pisica are stapan si va merge sa-i atraga atentia stapanei de ce nu-i da destula mancare pisicii. Tanti s-a gandit ca daca pisica respectiva ar manca destul acasa nu ar mai veni si la ea… Aseara iar m-am intalnit cu tanti in fata casei.Avea de rezolvat o problema mai delicata: o pisica noua a venit la cina la ea. Problema era ca pisica mieuna si nu se stia de ce? Pisica era destul de blanda asa ca a prins-o si a mingaiat-o si si-a dat seama ca pisica tocmai se ratacise pentru ca parea ingrijita si curata. Ce mi s-a parut mie ciudat: s-a dus pina in casa si a adus un aparat de citit cipuri (ca si cel de citit codul de bare) sa verifice daca pisica are cip si s-o identifice. Ghinion… pisica nu avea cip asa ca a trebuit s-o sune pe o prietena (care avea un adapost pt. animalele fara stapani) si ia descris foarte detaliat cum arata pisica respectiva. Dar pe cand a venit  cu telefonul din casa pisica togmai plecase dupa ce i-am aplicat eu o … Erau doar 4 grade imi era foarte frig si nu stiam cum sa scap de povestile ei. Deci, concluzia este: cu pisica neagra nu poti bate cuie…

Vreau sa sune telefonul !!!!!!!!!!!!!!!!!!

// December 7th, 2009 // No Comments » // Personal

Trebuie sa vorbesc cu seful meu daca nu o angajeaza in locul meu…

Omul “F”

// December 7th, 2009 // No Comments » // Personal

Omul “F”, un tip la vreo 35-37 de ani,francez la origini care vorbeste o engleza stalcita si care din lipsa de imaginatie si-a facut un site de pariuri care nu-i aduce deocamdata profit.. Are o fata de soarece de biblioteca, e chel cu un nas mare care si-l sprijina de monitorul leptopului, si care are un asociat “belea”, un fost boxer care nu are nici o treaba cu IT-ul, e foarte obraznic si mistocar dar l-am articulat verbal de fiecare data cand s-a luat de mine. O data pe saptamana ne mai intreaba si pe noi ce lucram. Nu avem voie sa ascultam muzica pe YouTube ca le luam din “banda” (adica slabim internetul care si asa e naspa rau), nu avem voie sa folosim stick-ul ca sa nu copiem informatii confidentiale (desi noi avem parole si usere de administrator), daca trebuie sa notam ceva pe hartie trebuie sa cerem de la ei o hartie care la sfarsitul programului de lucru o pun in seif.

Intr-o zi s-a ars singurul bec care-l aveam in birou si seful meu a sunat la o firma de elecrtricitate sa trimita pe cineva autorizat sa ne schimbe becul. De atunci avem un bec mat de 40W care ne strica ochii dar a fost montat de un specialist…

Bursa “Leonardo da Vinci”

// November 22nd, 2009 // No Comments » // Personal

Ca sa fiu in ton cu moda, mi-am facut si eu un blog sa-mi pot pune gindurile si ideile la pastrat… Momentan sint in UK cu o bursa “Leonardo da Vinci” si as vrea sa va povestesc despre ea. Cum am ajuns aici ?: Am absolvit in Cluj un curs de web designer la Institutul Postliceal “PHOENIX” si am castigat o bursa in Plymauth, UK ,cu inca 3 colegi ,unde invatm despre dezvoltarea platformelor E-learning si securizarea datelor timp de 3 luni. Cu aceasta bursa se asigura cazare, masa, loc de munca, transport gratuit cu autobus-ul, excursii, si bani de cheltuiala… Ajuns aici, am fost intimpinati de gazda la care am fost repartizati, o doamna la vreo 60-62 de ani, foarte vesela, si amabila. Are o casa modesta cu etaj, frumos decorata, foarte curata cu un living jos si 3 dormitoare sus. A doua zi am fost invitati la firma Tellus (firma intermediara care raspunde de noi) pt. a ne prezenta programul de lucru, orasul si firma la care trebuia sa mergem sa invatam. Am ramas placut impresionat de felul cum ne trateaza lumea aici, toti iti zambesc, se uita frumos la tine si te trateaza ca pe un prieten. Locul de munca: am fost trimisi la o scoala  ”Sf.Bonifaces” cu profil de arte plastice, o scoala foarte ordonata si dotata, unde am cunoscut  profesori foarte deschisi si amabili care ne-au invatat despre platforma E-learning a scolii lor, cum se instaleaza ,cum se lucreaza cu ea… Dupa ce am invatat cum se lucra pe platforma lor de invatamant ne-au pus sa introducem cursuri noi, sa modificam design-ul platformei. In principiu, recomand tuturor sa aplice la o astfel de bursa nu numai pentru a invata lucruri noi sau pentru bani ci si pentru a vedea un alt nivel de civilizatie.